Patologic ?

Sunt un om destul de sociabil.Comunic destul de usor banalitati si reusesc sa ma integrez in diferite grupuri,de regula.
Sunt destul de deschis si la subiectele dezbatute in diferite cercuri : de la fotbal,politica,realitati sociale,chestii religioase,la tot felul de subiecte (despre care cred ca am o parere pertinenta ).Nu sunt nici sufletu' grupului (desi se mai intampla),nici ala care sta deoparte si nu-si deschide gura.
Problema se schimba insa radical cand subiectul devin Eu.Cand am o problema si tre' s-o discut cu un apropiat.Cand sufar.Cand vreau sa urlu,sa plang,sa trantesc niste pahare de pereti.Atunci intervine o problema peste care nu pot sa trec.Am incercat sa scriu,sperand ca parte din gandurile ce nu-mi dau pace vor iesi prin degete.N-am reusit decat intr-o masura infima.
Si-acum vine partea haioasa : da,am probleme,da,sunt de o anumita gravitate,insa nici pe departe de nerezolvat,sau de nediscutat.Si-atunci ce dracu' ma opreste sa vorbesc cu cei ce tin la mine si aproape ma implora s-o fac ?!
Cineva imi sugera consultul unui psiholog.Inclin sa-i dau dreptate.Dar mi-e teama,recunosc.Nu de psiholog.Nu.De diagnosticul lui.Ca astia cred ca au solutie pentru orice.Si mi-e sa nu-mi zica :'Iti recomand un psihiatru...'