Patologic ?

Sunt un om destul de sociabil.Comunic destul de usor banalitati si reusesc sa ma integrez in diferite grupuri,de regula.
Sunt destul de deschis si la subiectele dezbatute in diferite cercuri : de la fotbal,politica,realitati sociale,chestii religioase,la tot felul de subiecte (despre care cred ca am o parere pertinenta ).Nu sunt nici sufletu' grupului (desi se mai intampla),nici ala care sta deoparte si nu-si deschide gura.
Problema se schimba insa radical cand subiectul devin Eu.Cand am o problema si tre' s-o discut cu un apropiat.Cand sufar.Cand vreau sa urlu,sa plang,sa trantesc niste pahare de pereti.Atunci intervine o problema peste care nu pot sa trec.Am incercat sa scriu,sperand ca parte din gandurile ce nu-mi dau pace vor iesi prin degete.N-am reusit decat intr-o masura infima.
Si-acum vine partea haioasa : da,am probleme,da,sunt de o anumita gravitate,insa nici pe departe de nerezolvat,sau de nediscutat.Si-atunci ce dracu' ma opreste sa vorbesc cu cei ce tin la mine si aproape ma implora s-o fac ?!
Cineva imi sugera consultul unui psiholog.Inclin sa-i dau dreptate.Dar mi-e teama,recunosc.Nu de psiholog.Nu.De diagnosticul lui.Ca astia cred ca au solutie pentru orice.Si mi-e sa nu-mi zica :'Iti recomand un psihiatru...'

Ganduri nocturne

Precizare
Despre cacatu' asta de blog nu stie aproape nimeni din cei care ma cunosc,sau foarte putina lume.Asa ca mi se rupe,oricum, de comentarii si restu'.Asta asa,pt confortu' meu psihic.


Ma gandeam la tipuri de oameni...nu la rahaturile alea cu extrovertiti,introvetiti,caracter sangvin,flegmatic,etc.Si ma gandeam asa,sprijinindu-mi capul in palme,ce dracu' de fel de om sunt eu.Am inceput,cum era firesc,cu partea genetica.Ai mei au fost oameni normali,in tiparele normalului,adica nici prea frumosi,nici urati,nici prosti,nici foarte destepti.Din cate stiu eu,n-au avut probleme cu somnul,cu comunicarea(care se ia de cacofonie o suge),sau alte strabateri.
Bai nene,si vine subsemnatul.Singur la parinti.Sensibil de cand ma stiu,mereu cu probleme in relatia cu ceilalti.Asadar, ce dracu' fac eu pe planeta asta nu stiu.Dar de niste treburi tot m-am prins :
- sunt oameni care te ajuta cand ai nevoie.
-sunt oameni care te ajuta si te intreaba daca te mai pot ajuta.
- sunt oameni pe care i-ai ajutat si-ti intorc curu'.(p-astia sa-i fut.la figurat).
- sunt oameni care te ajuta si-ti reproseaza apoi.cu astia nu stiu ce sa fac.
- sunt oameni carora chiar le pasa.In cazul meu,mama (la 1300 km distanta) si tatal meu vitreg.Tot pe-acolo.

Si din toti oamenii astia,pe cine mint eu,ranesc eu,dezamagesc eu cel mai mult ? Ai ghicit: pe aia carora le pasa. Deci ,cine (ce) sunt eu ?

P.S. postu' asta trebuia sa fie mult mai trist,dar piesa asta m-a mai revigorat nitel.Ciudat.Poate paradoxal.Asa-s eu.Iar daca titlul postului nu se potriveste cu ora la care apare ,tot viata asta e de vina.Ca m-a facut total atehnic.

cam asa a mers viata mea,cum zice baiatu' asta la refren.maestre:

MI- E DOR DE TINE !!!!!

Da' rau de tot. Si-n seri ca asta durerea e fizica,parca.

Intrebari fara raspuns

- pentru ce dracu' nu ne strivim zilnic de malul mult prea abrupt?

- pentru ce suntem lasi si acceptam umilinta ?

-pentru ce mai speram,cand vedem clar ca orizontul e negru?

-pentru ce nu spunem ca iubim atunci cand o facem si o facem atunci cand nu mai iubim?

-pentru ce un cuvant,un gest,o vorba, strica totul ?

-pentru ce pula mea suntem atat de prefacuti si murdari?(da,asta e cuvantul-murdari !)

- pentru ce nu putem intoarce ajutorul primit?- e unul dintre cele mai naspa momente.momentele alea in care iti vine sa intri in pamant.



pentru ce,pentru ce,pentru ce...suntem cica aproape 7 miliarde. aproape 90% am avea motive sa zburam de pe magnifica planeta.CE PULA MEA NE TINE ???? suntem rai,lasi,egoisti,lenesi,barfitori,suntem mincinosi,prosti,idioti,fraieri.
unde era ala cu 'zambeste,maine poate fi mai rau' ? sa stiu pe cine sa scuip in gura !!!

Cine esti ?

Ai venit cand te asteptam mai putin.

Ai venit zambind.

Ai venit tinand in maini o cununa de spini si un borcan cu miere.

Aveai parul ud si lipit de obraji.

Tremurai toata,dar mi-ai zis ca ti-e cald.

Cine esti? De ce m-ai gasit tocmai acum?

Te-ai apropiat usor si mi-ai soptit distrata:'Sunt binecuvantare si blestem.M-ai chemat fara sa stii.'

Ai venit cand te asteptam mai putin.



Asculta mai multe audio Muzica

Roata

E un cliseu de 3 lei care spune ca e mai greu sa te mentii in varf decat sa ajungi acolo.Acuma,chestia cu 'varful' e destul de relativa si pentru fiecare inseamna,poate,altceva.Ca,de exemplu,pentru vecina de la doi 'varf' inseamna sa pui mana pe un barbat putin mai frumos decat dracu' ,care sa te plimbe cu masina de la 50.000 de euro in sus,sa-ti ia toate posetele si hainele pe care le visezi noaptea si sa te ia prin toate cluburile.Pentru Vlad,varul meu de la Medias,implinirea profesionala si satisfactia unui trai decent inseamna 'acolo,sus'.Treaba relativa,cum am mai spus.
Dar cum e cand cazi,cand simti ca varful e tot mai departe,cand observi ranjetul ala sfidator pe fetele unora care,pana mai ieri,se gudurau pe langa tine,cersindu-ti atentia?! Cand vezi ca oameni care-ti inroseau telefonul zilnic cerandu-ti diferite favoruri,acum se uita in alta parte cand te vad pe strada?! Cand fosta iubita,care-ti jura iubire vesnica,iti sterge numarul din agenda telefonica ?! Cand numeri pe degetele de la o mana oamenii care au mai ramas langa tine ?!
Claudiu,prietene,nu dispera.Astia putini,care mai suntem 'acolo' ,vom ramane langa tine.Stiu ca sunt clipe prin care nici in cele mai urate scenarii ale tale nu credeai ca o sa treci.Strange din dinti.Lupta.Crede.La fel fac si eu.
Si stii ca la noi,in Ardeal e o vorba: 'Fie roata si patrata,tot se mai intoarce-odata.'



Asculta mai multe audio Muzica

Cer senin

Vorbeam cu cineva deunazi despre fericire.Despre faptul ca fericirea vine atat de rar si dureaza atat de putin.Cunosc cateva persoane care spun ca fericirea nu exista.Nu adopt acelasi punct de vedere.Cred ca,intr-adevar,fericirea asta e o pasare rara ce vine pe furis in viata noastra,sta cat sta, apoi isi face bagajele si pleaca in graba.
Da,am fost fericit candva.Partea proasta e ca atunci nu stiam ca sunt.N-am stiut sa apreciez ceea ce aveam.Constientizarea tarzie a fericirii imi pare a fi unul dintre cele mai triste lucruri din viata asta.Sa realizez prea tarziu ca eram totul pentru cineva,ca la un moment dat ma ridicam din pat cu chef de viata,ca aveam 'pentru cine' si 'pentru ce',ma stinge incet,dar sigur.
Cerul meu era senin intr-o vreme.Azi e innegrit de nori.Am ajuns sa urasc diminetile... Mai suna-vei,dulce corn,si pentru mine vreodata?

Vis

Stropi dintr-o muzica nedeslusita imi picura usor in urechi.Clopotele unei biserici indepartate se aud foarte incet,aproape imperceptibil.Pasesc pe o iarba de matase,sunt cu talpile goale.Privesc in spate,dar picioarele nu lasa urme.Cerul e cenusiu spre negru,doar aproape de orizont se iteste o subtire lumina rosiatica,rupta dintr-un soare ascuns.
In jurul meu vad dealuri albe.Copacii sunt mici si au crengi neobisnuit de lungi,care aproape ating pamantul.O liniste nefireasca imi inunda trupul si mintea.Nu mai aud nici macar clopotele.Merg tacut,impins de un inger nevazut.
Pasii mi se raresc brusc,iar inaintea mea rasare parca din neant,o casa cu peretii negri.Aud un plans infundat de femeie si intepenesc...Nelinistea ma cuprinde.Incep sa alerg spre casa,nu mai vreau sa aud scancetul.Ajung in fata usii si ma opresc.Imping usa temator.Vad o fata care sta cu spatele si plange incet.Se intoarce usor spre mine.In aceeasi clipa,un sunet subtire si imposibil intra in mine prin urechi si-mi iese prin piept.Sunt sfaramat in mii de bucati.

Ma trezesc si-mi pare rau ca ma trezesc...


Beethoven - Moonlight Sonata
Asculta mai multe audio Muzica

Poveste de iarna

Deschid ochii.Pereti albi,necunoscuti.Privesc speriat in jurul meu.In pat,langa mine,esti tu.Deschizi un ochi,ma privesti,dupa care-ti cufunzi capul in perna.Incerc sa-mi amintesc ce caut eu aici.Stiu doar ca whiskey-ul a fost cu un pahar prea mult,ca te-am luat de brat si am plecat undeva.Si cam atat...Imi injur prietenii in gand,m-au lasat sa plec de capul meu beat,cu o fata de mana,intr-un oras strain.

Ma doare capul.Incerc sa ma ridic din pat,sa ma imbrac cat mai repede si sa plec in tacere.Cand ma apropiu de usa,te aud spunand:'Ramai astazi,e ziua mea'.Ma intorc incet si te privesc.Stai in pat,rezemata intr-un cot,cu parul ravasit.Cum as putea sa plec?!Afara e frig,ninge,iar eu sunt aici,cu tine.
Mi-ai pregatit micul dejun,am mancat impreuna uitandu-ne la televizor,am facut dragoste,am lenevit in pat,ne-am plimbat prin ninsoare tinandu-ne timid de mana,am fost la restaurantul acela cochet,am vorbit despre vise,am privit fulgii de nea cazand in lumina neoanelor,am ras,ne-am intors la tine.A urmat inca o noapte,apoi dimineata a venit grabita.La plecare mi-ai spus 'multumesc' si m-ai sarutat cuminte pe obraz.Atat.
Acum e frig ca atunci,e iarna ca atunci,ninge frumos la lumina stalpilor,tot ca atunci.Privesc fulgii si zambesc amar... La multi ani !

play&read

Billy Idol - Eyes without a face
Asculta mai multe audio Muzica

Fotograful

Am un prieten care e fotograf amator.Mereu e cu sofisticatul aparat la gat,mereu imi explica faptul ca a fotografia e o arta.Nu-l contrazic si-i arat 'arta' pe care o produc si eu cu micutul meu Nokia 73.Reusesc sa-l amuz...
Cauta mereu unghiuri,oportunitati,persoane potrivite,orice ocazie e bine venita pentru cateva fotografii.Apartamentul lui e un imens laborator foto.Pornind de la 'camera obscura' pana la cel mai ascuns ungher al bucatariei,te impiedici inevitabil de 'accesorii' foto.Unii amici il iau peste picior,spunandu-i ca intr-o buna zi va trebui sa-si cumpere inca o locuinta pentru a putea stoca toate fotografiile.Dar George le raspunde doar printr-un zambet,a obosit sa le tot explice acestor profani ce satisfactie aduce o fotografie reusita.
Ceea ce mi s-a parut curios la George si la fotografiile lui e ca o buna parte a instantaneelor contin oameni care rad.Nu zambesc,rad.
- Cum explici faptul asta,George ?
Ii zaresc un zambet in coltul gurii.
- Ma mint ca oamenii astia sunt fericiti.Vezi,in pozele astea ei rad,nu doar zambesc.Zambetul il poti ascunde,zambetul poate fi fals,pentru a rade trebuie sa-ti deschizi macar pentru o secunda sufletul.Iar cand mi se usca o fotografie si vad in ea cel putin o persoana care rade,ma gandesc ca am reusit,cu aparatul asta, sa-i fac sufletul sa rada.
- Bine,dar dupa cateva secunde revin iarasi la problemele lor,iar sufletele alea se inchid iarasi.
Priveste lung pe fereastra.
- Prietene,sunt doar un fotograf...

Da George,esti 'doar' un fotograf.Poti tu sa stergi gandurile negre din noi,poti sa ne indrepti greselile,sa ne alungi insomniile?Nu poti.Tu poti sa ne 'smulgi' doar un ras.Din suflet,cum spui tu.
Nu esti in tara acum,dar cand te intorci vreau sa-mi faci macar o fotografie.Nu de alta,dar chiar am nevoie de secunda aceea...

Miracol ?!

Imi amintesc foarte bine.Era o dupa-amiaza de vara tarzie,iar eu asteptam sub geamul tau.Nu stiam ce astept... Poate acel miracol pentru care ma rugasem atat sa se intample.Deodata,avertizat parca de o voce neinteleasa,m-am ridicat si am privit in camera prin geamul deschis.Erai tu acolo,erai intre doua lumi,incheindu-ti socotelile cu viata asta si incepand calatoria spre o liniste pe care stiu ca ti-ai dorit-o.Ti-am privit ultima suflare ca un copil care priveste mut apusul unei stele pe cerul noptii.N-am putut sa-ti spun adio.Ma vei ierta vreodata?
Niciodata nu voi uita felul in care ai ales sa-ti porti suferinta : demn,fara tanguieli inutile,fara sa spui nimic nici chiar atunci cand boala musca din tine.Si stiu ca acolo sus,El se mira de puterea pe care ti-a dat-o.
A trecut ceva timp de atunci.Si e ciudat sa incepi ceva spunand acest cuvant,dar trebuie sa-l spun,in sfarsit : adio ! Tu stii ca te voi pastra in suflet cate zile mai am aici,in lumea asta.Si mai vreau sa-ti multumesc pentru tot.
Miracolul nu s-a produs.Adio,tata...