Am un prieten care e fotograf amator.Mereu e cu sofisticatul aparat la gat,mereu imi explica faptul ca a fotografia e o arta.Nu-l contrazic si-i arat 'arta' pe care o produc si eu cu micutul meu Nokia 73.Reusesc sa-l amuz...
Cauta mereu unghiuri,oportunitati,persoane potrivite,orice ocazie e bine venita pentru cateva fotografii.Apartamentul lui e un imens laborator foto.Pornind de la 'camera obscura' pana la cel mai ascuns ungher al bucatariei,te impiedici inevitabil de 'accesorii' foto.Unii amici il iau peste picior,spunandu-i ca intr-o buna zi va trebui sa-si cumpere inca o locuinta pentru a putea stoca toate fotografiile.Dar George le raspunde doar printr-un zambet,a obosit sa le tot explice acestor profani ce satisfactie aduce o fotografie reusita.
Ceea ce mi s-a parut curios la George si la fotografiile lui e ca o buna parte a instantaneelor contin oameni care rad.Nu zambesc,rad.
- Cum explici faptul asta,George ?
Ii zaresc un zambet in coltul gurii.
- Ma mint ca oamenii astia sunt fericiti.Vezi,in pozele astea ei rad,nu doar zambesc.Zambetul il poti ascunde,zambetul poate fi fals,pentru a rade trebuie sa-ti deschizi macar pentru o secunda sufletul.Iar cand mi se usca o fotografie si vad in ea cel putin o persoana care rade,ma gandesc ca am reusit,cu aparatul asta, sa-i fac sufletul sa rada.
- Bine,dar dupa cateva secunde revin iarasi la problemele lor,iar sufletele alea se inchid iarasi.
Priveste lung pe fereastra.
- Prietene,sunt doar un fotograf...
Da George,esti 'doar' un fotograf.Poti tu sa stergi gandurile negre din noi,poti sa ne indrepti greselile,sa ne alungi insomniile?Nu poti.Tu poti sa ne 'smulgi' doar un ras.Din suflet,cum spui tu.
Nu esti in tara acum,dar cand te intorci vreau sa-mi faci macar o fotografie.Nu de alta,dar chiar am nevoie de secunda aceea...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu