Vis

Stropi dintr-o muzica nedeslusita imi picura usor in urechi.Clopotele unei biserici indepartate se aud foarte incet,aproape imperceptibil.Pasesc pe o iarba de matase,sunt cu talpile goale.Privesc in spate,dar picioarele nu lasa urme.Cerul e cenusiu spre negru,doar aproape de orizont se iteste o subtire lumina rosiatica,rupta dintr-un soare ascuns.
In jurul meu vad dealuri albe.Copacii sunt mici si au crengi neobisnuit de lungi,care aproape ating pamantul.O liniste nefireasca imi inunda trupul si mintea.Nu mai aud nici macar clopotele.Merg tacut,impins de un inger nevazut.
Pasii mi se raresc brusc,iar inaintea mea rasare parca din neant,o casa cu peretii negri.Aud un plans infundat de femeie si intepenesc...Nelinistea ma cuprinde.Incep sa alerg spre casa,nu mai vreau sa aud scancetul.Ajung in fata usii si ma opresc.Imping usa temator.Vad o fata care sta cu spatele si plange incet.Se intoarce usor spre mine.In aceeasi clipa,un sunet subtire si imposibil intra in mine prin urechi si-mi iese prin piept.Sunt sfaramat in mii de bucati.

Ma trezesc si-mi pare rau ca ma trezesc...


Beethoven - Moonlight Sonata
Asculta mai multe audio Muzica

Poveste de iarna

Deschid ochii.Pereti albi,necunoscuti.Privesc speriat in jurul meu.In pat,langa mine,esti tu.Deschizi un ochi,ma privesti,dupa care-ti cufunzi capul in perna.Incerc sa-mi amintesc ce caut eu aici.Stiu doar ca whiskey-ul a fost cu un pahar prea mult,ca te-am luat de brat si am plecat undeva.Si cam atat...Imi injur prietenii in gand,m-au lasat sa plec de capul meu beat,cu o fata de mana,intr-un oras strain.

Ma doare capul.Incerc sa ma ridic din pat,sa ma imbrac cat mai repede si sa plec in tacere.Cand ma apropiu de usa,te aud spunand:'Ramai astazi,e ziua mea'.Ma intorc incet si te privesc.Stai in pat,rezemata intr-un cot,cu parul ravasit.Cum as putea sa plec?!Afara e frig,ninge,iar eu sunt aici,cu tine.
Mi-ai pregatit micul dejun,am mancat impreuna uitandu-ne la televizor,am facut dragoste,am lenevit in pat,ne-am plimbat prin ninsoare tinandu-ne timid de mana,am fost la restaurantul acela cochet,am vorbit despre vise,am privit fulgii de nea cazand in lumina neoanelor,am ras,ne-am intors la tine.A urmat inca o noapte,apoi dimineata a venit grabita.La plecare mi-ai spus 'multumesc' si m-ai sarutat cuminte pe obraz.Atat.
Acum e frig ca atunci,e iarna ca atunci,ninge frumos la lumina stalpilor,tot ca atunci.Privesc fulgii si zambesc amar... La multi ani !

play&read

Billy Idol - Eyes without a face
Asculta mai multe audio Muzica

Fotograful

Am un prieten care e fotograf amator.Mereu e cu sofisticatul aparat la gat,mereu imi explica faptul ca a fotografia e o arta.Nu-l contrazic si-i arat 'arta' pe care o produc si eu cu micutul meu Nokia 73.Reusesc sa-l amuz...
Cauta mereu unghiuri,oportunitati,persoane potrivite,orice ocazie e bine venita pentru cateva fotografii.Apartamentul lui e un imens laborator foto.Pornind de la 'camera obscura' pana la cel mai ascuns ungher al bucatariei,te impiedici inevitabil de 'accesorii' foto.Unii amici il iau peste picior,spunandu-i ca intr-o buna zi va trebui sa-si cumpere inca o locuinta pentru a putea stoca toate fotografiile.Dar George le raspunde doar printr-un zambet,a obosit sa le tot explice acestor profani ce satisfactie aduce o fotografie reusita.
Ceea ce mi s-a parut curios la George si la fotografiile lui e ca o buna parte a instantaneelor contin oameni care rad.Nu zambesc,rad.
- Cum explici faptul asta,George ?
Ii zaresc un zambet in coltul gurii.
- Ma mint ca oamenii astia sunt fericiti.Vezi,in pozele astea ei rad,nu doar zambesc.Zambetul il poti ascunde,zambetul poate fi fals,pentru a rade trebuie sa-ti deschizi macar pentru o secunda sufletul.Iar cand mi se usca o fotografie si vad in ea cel putin o persoana care rade,ma gandesc ca am reusit,cu aparatul asta, sa-i fac sufletul sa rada.
- Bine,dar dupa cateva secunde revin iarasi la problemele lor,iar sufletele alea se inchid iarasi.
Priveste lung pe fereastra.
- Prietene,sunt doar un fotograf...

Da George,esti 'doar' un fotograf.Poti tu sa stergi gandurile negre din noi,poti sa ne indrepti greselile,sa ne alungi insomniile?Nu poti.Tu poti sa ne 'smulgi' doar un ras.Din suflet,cum spui tu.
Nu esti in tara acum,dar cand te intorci vreau sa-mi faci macar o fotografie.Nu de alta,dar chiar am nevoie de secunda aceea...

Miracol ?!

Imi amintesc foarte bine.Era o dupa-amiaza de vara tarzie,iar eu asteptam sub geamul tau.Nu stiam ce astept... Poate acel miracol pentru care ma rugasem atat sa se intample.Deodata,avertizat parca de o voce neinteleasa,m-am ridicat si am privit in camera prin geamul deschis.Erai tu acolo,erai intre doua lumi,incheindu-ti socotelile cu viata asta si incepand calatoria spre o liniste pe care stiu ca ti-ai dorit-o.Ti-am privit ultima suflare ca un copil care priveste mut apusul unei stele pe cerul noptii.N-am putut sa-ti spun adio.Ma vei ierta vreodata?
Niciodata nu voi uita felul in care ai ales sa-ti porti suferinta : demn,fara tanguieli inutile,fara sa spui nimic nici chiar atunci cand boala musca din tine.Si stiu ca acolo sus,El se mira de puterea pe care ti-a dat-o.
A trecut ceva timp de atunci.Si e ciudat sa incepi ceva spunand acest cuvant,dar trebuie sa-l spun,in sfarsit : adio ! Tu stii ca te voi pastra in suflet cate zile mai am aici,in lumea asta.Si mai vreau sa-ti multumesc pentru tot.
Miracolul nu s-a produs.Adio,tata...