Stropi dintr-o muzica nedeslusita imi picura usor in urechi.Clopotele unei biserici indepartate se aud foarte incet,aproape imperceptibil.Pasesc pe o iarba de matase,sunt cu talpile goale.Privesc in spate,dar picioarele nu lasa urme.Cerul e cenusiu spre negru,doar aproape de orizont se iteste o subtire lumina rosiatica,rupta dintr-un soare ascuns.
In jurul meu vad dealuri albe.Copacii sunt mici si au crengi neobisnuit de lungi,care aproape ating pamantul.O liniste nefireasca imi inunda trupul si mintea.Nu mai aud nici macar clopotele.Merg tacut,impins de un inger nevazut.
Pasii mi se raresc brusc,iar inaintea mea rasare parca din neant,o casa cu peretii negri.Aud un plans infundat de femeie si intepenesc...Nelinistea ma cuprinde.Incep sa alerg spre casa,nu mai vreau sa aud scancetul.Ajung in fata usii si ma opresc.Imping usa temator.Vad o fata care sta cu spatele si plange incet.Se intoarce usor spre mine.In aceeasi clipa,un sunet subtire si imposibil intra in mine prin urechi si-mi iese prin piept.Sunt sfaramat in mii de bucati.
Ma trezesc si-mi pare rau ca ma trezesc...
Beethoven - Moonlight Sonata
Asculta mai multe audio Muzica
trist, dar true .Oricum felicitari de blog, ti-ai castigat un loc la mine in blogroll.
RăspundețiȘtergeremerci,andrei.o sa-ti adaug si eu blogul,poate gasesc vreo idee buna pt 'decolare' :)
RăspundețiȘtergerefrumos Bogdan! poza-i a ta?
RăspundețiȘtergeremultumesc. nu,din pacate :)
RăspundețiȘtergere